Apocalypse, it seems, is everywhere. Preachers with vast followings proclaim the world's end and apocalyptic fears grip even the non-religious amid climate change, pandemics, and threats of nuclear war. But as these ideas pervade popular discourse, grasping their logic remains elusive. Ben Jones argues that we can gain insight into apocalyptic thought through secular thinkers. He starts with a puzzle: Why would secular thinkers draw on Christian apocalyptic beliefs--often dismissed as bizarre--to interpret politics? The apocalyptic tradition proves appealing in part (...) because it theorizes a special relation between crisis and utopia. Apocalyptic thought points to crisis as the vehicle to bring the previously impossible within reach, thus offering apparent resources for navigating challenges in ideal theory, which tries to imagine the best and most just society. By examining apocalyptic thought's appeal and risks, this study arrives at new insights on the limits of ideal theory and utopian hope. (shrink)

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

Numerous philosophers allege that the "general theory of second best" (Lipsey and Lancaster, 1956) poses a challenge to the Target View, which asserts that real world reform efforts should aim to establish arrangements that satisfy the constitutive features of ideal just states of affairs. I demonstrate two claims that are relevant in this context. First, I show that the theory of second best fails to present a compelling challenge to the Target View in general. But, second, the theory of second (...) best requires ideal theorists to undertake certain kinds of causal and comparative analyses that are typically thought to lie beyond the borders of conventional ideal theory. (shrink)

Should our factual understanding of the world influence our normative theorising about it? G.A. Cohen has argued that our ultimate normative principles should not be constrained by facts. Many others have defended or are committed to various versions or subsets of that claim. In this paper I dispute those positions by arguing that, in order to resist the conclusion that ultimate normative principles rest on facts about possibility or conceivability, one has to embrace an unsatisfactory account of how principles generate (...) normative political judgments. So political theorists have to choose between principles ostensibly unbiased by our current understanding of human motivation and political reality, or principles capable of reliably generating political judgments. I conclude with wider methodological observations in defence of the latter option, and so of a return to political philosophy’s traditional blend of normative and descriptive elements. (shrink)

Political philosophers frequently claim that political ideals can provide normative guidance for unjust and otherwise nonideal circumstances. This is mistaken. This paper demonstrates that political ideals contribute nothing to our understanding of the normative principles we should satisfy amidst unjust or otherwise nonideal circumstances.

G. A. Cohen and Andrew Mason have recently argued, against many contemporary philosophers, that feasibility is not a legitimate constraint in theorizing about social justice. Their main argument is that principles of justice are logically independent of issues of feasibility and, consequently, feasibility has no bearing on the correctness of these principles. This article is a critical examination of three attempts to show that Cohen and Mason’s argument is unsound. The examined attempts are those of Harry Brighouse, Collin Farrelly, and (...) David Miller. I argue that all these arguments are based on false, unjustified or implausible, premises and/or assumptions. Consequently, they cannot discredit the soundness of Cohen and Mason’s argument and of the thesis that feasibility is not, in fact, a legitimate constraint in theorizing about social justice. (shrink)

Debates on the practical relevance of ideal theory revolve around Sen's metaphor of navigating a mountainous landscape. In *The Tyranny of the Ideal*, Gerald Gaus presents the most thorough articulation of this metaphor to date. His detailed exploration yields new insight on central issues in existing debates, as well as a fruitful medium for exploring important limitations on our ability to map the space of social possibilities. Yet Gaus's heavy reliance on the navigation metaphor obscures questions about the reasoning by (...) which ideal theories are justified. As a result, Gaus fails to notice the ways in which his theory of the Open Society resembles the ideal theories he aims to dismiss. Ironically, Gaus winds up neglecting the ways in which the Open Society might tyrannize our efforts to realize greater justice. (This article is part of a symposium on Gaus's *The Tyranny of the Ideal*.). (shrink)