Knowledge is a highly valued state in which a person is in cognitive contact with reality. It is, therefore, a relation. On one side of the relation is a conscious subject, and on the other side is a portion of reality to which the knower is directly or indirectly related. While directness is a matter of degree, it is convenient to think of knowledge of things as a direct form of knowledge in comparison to which knowledge about things is indirect. (...) The former has often been called knowledge by acquaintance since the subject is in experiential contact with the portion of reality known, whereas the latter is propositional knowledge since what the subject knows is a true proposition about the world. Knowing Roger is an example of knowledge by acquaintance, while knowing that Roger is a philosopher is an example of propositional knowledge. Knowledge by acquaintance includes not only knowledge of persons and things, but also knowledge of my own mental states. In fact, the knower's own mental states are often thought to be the most directly knowable portion of reality. (shrink)

This article employs a sociological analysis of the changing role and mission of higher education from that of a ?public good? to that of a service industry. In this regard, the rise of modern universities as corporate enterprises in the recent decades has often neglected the important dimension of education as a process of enlightenment, with its ethical and moral dimensions. The author tries to put into perspective the relevance of searching for an ?ethical university? by proposing to integrate the (...) important notion of Enlightenment as formulated by Kant, Newman's idea of the university and other similar western ideals, with the eastern ideas of the Confucian Classic The Great Learning, in order to suggest how the quest for an ?ethical university? might materialize in the future. (shrink)

Principala sursă biografică despre Platon, după mărturia neoplatonicului Simplicius, ar fi fost scrisă de discipolul Xenocrate, dar din păcate nu a ajuns la noi. Cea mai veche biografie a lui Platon care a ajuns până la noi, De Platone et dogmate eius, este a unui autor latin din secolul al II-lea, Apuleius. Toate celelalte biografii ale lui Platon au fost scrise la peste cinci sute de ani de la moartea sa. Istoricul grec Diogene (secolele II și III) este autorul unei (...) serii de biografii ale filosofilor greci (Viețile filosofilor) în care face referire la viața lui Platon. Acesta ar fi scris și un elogiu funerar lui Platon. Alți biografi timpurii ai lui Platon sunt Olimpiodor cel Tânăr în secolul al VI-lea și o sursă anonimă. O sursă importantă despre viața lui Platon sunt chiar dialogurile sale filozofice, treisprezece scrisori (posibil false totuși, cu excepția poate a Scrisorilor VII și VIII), scrierile lui Aristotel, un fragment din Istoria filozofilor (Syntaxis ton philosophon) a epicureanului Philodemus de Gadara din secolul I î.e.n., scrierile anonime Prolegomena despre filozofia platonică atribuite în mod tradițional lui Olimpiodor, Suda, secolul al X-lea și Viața lui Dio a lui Plutarh, secolul I-II. -/- DOI: 10.58679/CS86928. (shrink)

Plato's philosophy is in line with the pre-Socratics, sophists and artistic traditions that underlie Greek education, in a new framework, defined by dialectics and the theory of Ideas. For Plato, knowledge is an activity of the soul, affected by sensible objects, and by internal processes. Platonism has its origins in Plato's philosophy, although it is not to be confused with it. According to Platonism, there are abstract objects (a notion different from that of modern philosophy that exists in another realm (...) distinct from both the external sensible world and the internal world of consciousness, and is the opposite of nominalism). An essential distinction for Plato in his philosophy is the theory of Forms, the distinction between perceptible but unintelligible reality (science) and imperceptible but intelligible reality (mathematics) Geometry was Plato's main motivation, and this shows the influence of Pythagoras. Forms are perfect archetypes whose real objects are imperfect copies. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.21536.05121. (shrink)

În interpretarea tradițională, Republica este o continuare a discuțiilor din Gorgias, conform cărora virtutea și legile polis sunt un truc inventat de o masă de oameni slabi pentru a capta pofta de putere a celor mai buni indivizi, puțini la număr dar înclinați în mod natural să conducă. Tezele lui Calicles din Gorgias se aseamănă cu ideile expuse de Trasymachus în Cartea I din Republica. Tezele politice centrale exprimate de Socrate în Republica sunt: cei mai buni conducători sunt înțelepți, cei (...) mai buni conducători guvernează în folosul celor conduși și nu de dragul lor, este foarte puțin probabil ca un oraș să aibă cei mai buni conducători pentru că există o prăpastie între valorile majorității oamenilor și valorile celor înțelepți, cel mai mare rău adus unui oraș sunt luptele civile pentru cine ar trebui să conducă, armonia între cetățeni cu privire la cine ar trebui să conducă, și armonia impune ca orașul să cultive virtutea și statul de drept. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.10586.62404. (shrink)

Filosofia lui Platon se înscrie pe linia presocraticilor, a sofiștilor și a tradițiilor artistice care stau la baza educației grecești, într-un cadru nou, definit de dialectică și teoria ideilor. Cunoașterea este pentru Platon o activitate a sufletului, afectată de obiectele sensibile, și de procesele interne. Platonismul își are originea în filosofia lui Platon, deși nu se confundă cu aceasta. Conform platonismului există obiecte abstracte (noțiune diferită de cea a filosofiei moderne care există într-un al tărâm distinct atât de lumea sensibilă (...) externă, cât și de lumea internă a conștiinței, și este opusul nominalismului). O distincție esențială pentru Platon în filosofia sa este teoria Formelor, distincție dintre realitatea perceptibilă dar neinteligibilă (știința) și realitatea imperceptibilă dar inteligibilă (matematica). Geometria a fost principala motivație a lui Platon, iar aceasta arată și influența lui Pitagora. Formele sunt arhetipuri perfecte ale căror obiecte reale sunt copii imperfecte. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.33183.43687. (shrink)

Republica a fost scrisă aproximativ între 380 și 370 î.e.n. Titlul Republica este derivat din latină, fiind atribuit lui Cicero, care a numit cartea De re publica (Despre treburile publice), sau chiar ca De republica, creând astfel confuzie în ceea ce privește adevărata ei semnificație. Republica este considerată parte integrantă a genului literar utopic. Al doilea titlu, Peri dikaiou (περὶ δικαίου, Despre justiție), este posibil să fi fost inclus ulterior. Tema centrală a cărții este dreptatea, argumentată cu ajutorul mai multor (...) teorii platonice, inclusiv mitul alegoric al peșterii, doctrina ideilor, dialectica, teoria sufletului și proiectul unui oraș ideal. Republica este considerată de mulți academicieni drept cel mai mare text filosofic scris vreodată, fiind cartea cea mai studiată în universitățile de top. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.27973.32481. (shrink)

This paper takes issue with the methodological framework and practices of nonideal theory. I argue that nonideal theory, while attempting to offer a substantive alternative to ideal theory, fails to deliver on its promises insofar as it takes a juridical view of society. The juridical view involves the overwhelming dependence on, employment of, and requirements of, the concept of justice. I contend that nonideal theory should instead adopt a more Marxian approach to social and political philosophy which involves, inter alia, (...) viewing society as an interworking and interdependent totality of needs, production relations, and ideas. Finally, I argue that the juridical view is misguided and, as a result, that nonideal theory, to the extent that it wants to distinguish itself from the dominance of ideal theory, should abandon the discourse of justice altogether. (shrink)