This paper offers a justification of labor rights based on an interpretation of the idea of human dignity. According to the dignitarian approach, we have reason to organize social life in such a way that we respond appropriately to the valuable capacities of human beings that give rise to their dignity. That dignity is a deontic status in virtue of which people are owed certain forms of respect and concern. Dignity at work involves the treatment of people in accordance to (...) the ideal of solidaristic empowerment as it pertains to their life as workers. This requires that we generate feasible and reasonable social schemes to support each other as we pursue the development and exercise of our valuable capacities to produce in personally and socially beneficial ways. The spectrum of dignitarian justice goes from basic rights to decent working conditions to maximal rights to flourish in working practices that are free from domination, alienation, and exploitation. (shrink)

Le papier commence par une rétrospective des débats sur l'origine de la vie : le virus ou la cellule ? Le virus a besoin de la cellule pour se répliquer, mais la cellule est une forme plus évoluée à l'échelle évolutive de la vie. De plus, l'étude des virus soulève des questions conceptuelles et philosophiques pressantes sur leur nature, leur classification et leur place dans le monde biologique. Le sujet des pandémies est abordé à partir de l'existentialisme d'Albert Camus et (...) Sartre, du remplacement du rituel d'exclusion par le mécanisme disciplinaire de Michel Foucault, et de l'hypothèse Gaia, développée par James Lovelock et soutenue dans la pandémie actuelle par Bruno Latour. Les dimensions sociales des pandémies, leur lien avec le réchauffement climatique, qui a conduit à une augmentation des maladies infectieuses, et la déforestation de vastes zones, qui ont provoqué la migration des virus de leur zone d'origine (leur « réservoir ») sont mis en évidence ci-dessous. L'éthique des pandémies est abordée sous plusieurs points de vue philosophiques, dont le plus important dans une crise de telles dimensions globales est l'utilitarisme qui consiste à maximiser les bénéfices pour la société en conflit direct avec la vision ordinaire (kantienne) du respect des personnes en tant qu'individus. Après une rétrospective du virus COVID-19 qui a causé la pandémie actuelle, son cycle de vie et son histoire, avec un accent sur la philosophie de la mort, est discuté le concept de biopouvoir initialement développé par Foucault, en référence à la pratique des États modernes de contrôle des populations, et le débat généré par Giorgio Agamben qui déclare que ce qui se manifeste dans cette pandémie est la tendance croissante des États à utiliser l'état d'urgence comme un paradigme normal de gouvernement. Une autre approche intéressante et très débattue est celle générée par les travaux de Slavoj Žižek, qui déclare que la pandémie actuelle a conduit à la faillite du capitalisme « barbare » actuel, se demandant si le chemin que l'humanité empruntera est un néocommunisme. Un autre effet négatif important est la désocialisation, avec la conclusion de certains philosophes que nous ne pouvons pas exister indépendamment de nos relations avec les autres, que l'humanité d'une personne dépend de l'humanité de ceux qui l'entourent. La dernière section est consacrée à prédire à quoi ressemblera le monde après la pandémie, et il y a déjà des signes de changement de paradigme, y compris la disparition soudaine de l'idéologie du « mur » : une toux a suffi à rendre soudain impossible d'échapper à la responsabilité qui chaque individu l'a envers tous les êtres vivants pour le simple fait qu'il fait partie de ce monde et du désir d'en faire partie. Le tout est toujours impliqué en partie, car tout est, en un sens, dans tout et dans la nature il n'y a pas de régions autonomes qui font exception. La pandémie COVID-19 semble restaurer la suprématie qui appartenait autrefois à la politique. L'une des vertus du virus est sa capacité à générer une idée plus sobre de la liberté : être libre signifie faire ce qui doit être fait dans une situation précise. -/- SOMMAIRE: -/- Abstract Introduction 1 Virus 1.1 Ontologie 2 Pandémies 2.1 Dimensions sociales 2.2 Ethique 3 COVID-19 3.1 Biopolitique 3.2 Néocommunisme 3.3 Désocialisation 4 Prévisions Bibliographie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.17905.92003 . (shrink)

Lucrarea debutează cu o retrospectivă a dezbaterilor privind originea vieții: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celulă pentru replicare, în schimb celula este o formă mai evoluată pe scara evoluționistă a vieții. În plus, studiul virușilor ridică întrebări conceptuale și filozofice presante despre natura lor, clasificarea lor, și locul lor în lumea biologică. Subiectul pandemiilor este abordat pornind de la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, și despre ipoteza (...) Gaia, dezvoltată de James Lovelock și susținută în actuala pandemie de Bruno Latour. În continuare sunt evidențiate dimensiunile sociale ale pandemiilor, legătura lor cu încălzirea globală care a dus la o creștere a bolilor infecțioase, și despădurirea unor zone întinse, care au determinat virușii să migreze din zona lor nativă („rezervorul” lor). Etica pandemiilor este abordată din mai multe puncte de vedere filosofice, din care cel mai important într-o criză de asemenea dimensiuni globale este utilitarismul care presupune maximizarea beneficiilor pentru societate în conflict direct cu viziunea obișnuită (kantiană) privind respectul față de persoane ca indivizi. După o retrospectivă a virusul COVID-19 care a cauzat actuala pandemie, a ciclului său de viață și a istoriei sale, cu accent pe filosofia morții, este discutat conceptul de bioputere dezvoltat inițial de Foucault, cu referire la practica statelor naționale moderne de control al populațiilor și dezbaterea generată de Giorgio Agamben care afirmă că ceea ce se manifestă în această pandemie este tendința crescândă de a folosi starea de excepție ca o paradigmă normală de guvernare. O altă abordare de interes și foarte dezbătută este cea generată de lucrările lui Slavoj Žižek, care afirmă că actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism ”barbar”, întrebându-se dacă nu cumva drumul pe care îl va lua omenirea este un neo-comunism. Un alt efect negativ important este desocializarea, cu concluzia unor filosofi că nu putem exista independent de relațiile noastre cu ceilalți, că umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei. Ultima secțiune este dedicată previziunilor despre cum va arăta lumea după pandemie, existând deja semne ale unei schimbări de paradigmă, inclusiv dispariția bruscă a ideologiei legate de „ziduri”: o tuse a fost suficientă pentru a face dintr-o dată imposibilă evitarea responsabilității pe care fiecare individ o are față de toate ființele vii pentru simplul fapt că este parte a acestei lumi, și a dorinței de a fi parte a ei. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru că totul este, într-un anumit sens, în tot și în natură nu există regiuni autonome care să constituie o excepție. Pandemia COVID-19 pare să restabilească supremația care a aparținut cândva politicii. Una din virtuțile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobră de libertate: a fi liber înseamnă a face ceea ce trebuie făcut într-o situație specifică. -/- CUPRINS: -/- Abstract Introducere 1 Viruși 1.1 Ontologia 2 Pandemii 2.1 Dimensiuni sociale 2.2 Etica 3 COVID-19 3.1 Biopolitica 3.2 Neocomunism 3.3 Desocializarea 4 Previziuni Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.27611.39205 . (shrink)

The first principle of Rawls’s conception of justice secures a set of ‘basic liberties’ equally for all citizens within the constitutional structure of society. The ‘worth’ of citizens’ liberties, however, may vary depending upon their wealth. Against Rawls, Cohen contends that an absence of money often can directly constrain citizens’ freedom and not simply its worth. This is because money often can remove legally enforced constraints on what citizens can do. Cohen’s argument – if modified to apply to citizens’ ‘moral (...) powers’ rather than ‘negative liberty’ – threatens a core feature of Rawls’s conception of justice, as it is unclear why the parties within the ‘original position’ would endorse the lexical priority of the first principle over the ‘difference principle’ if both principles similarly shape citizens’ freedom. I concede Cohen’s point regarding the relation between freedom and money but argue that it is not fatal to Rawls’s conception of justice if the ‘basic needs principle’ is understood to enjoy lexical priority over the first principle and is modified to include a right to adequate discretionary time. Nonetheless, Cohen’s argument helpfully highlights the infelicitous nature of Rawls’s terminology with respect to liberty: the basic needs principle, the first principle and the difference principle all should be understood as shaping citizens’ freedom to exercise their moral powers. (shrink)

In attempts to compare different distributions with regards to need, so-called “measures of need-based distributive justice” have emerged in recent years. Each of the proposed measures relies on a single dimension of need that is taken into account. This is shown to be problematic since humans experience different kinds of need that appear to be incommensurable. A strategy to deal with this problem is introduced by using multidimensional measures.

Les plus grandes institutions médicales et divers éthiciens préconisent une approche utilitariste en période de crise de santé publique, afin de maximiser les bénéfices pour la société, en conflit direct avec notre vision habituelle (kantienne) du respect des personnes en tant qu'individus. Un problème central de l'utilitarisme est qu'il n'y a pas de moyen clair d'évaluer les choix moraux, y compris dans les décisions médicales. En général, l'éthique médicale kantienne est respectée en médecine. Mais dans une pandémie, lorsque les ressources (...) sont pauvres, des choix profonds de vie ou de mort doivent être faits. Dans ces situations, les principes de l'utilitarisme offrent la meilleure réponse, avec le passage d'un modèle de pensée centré sur le patient à un modèle de pensée centré sur la société. DOI: 10.13140/RG.2.2.34596.30088. (shrink)

Despite the prominence of thresholds and limits in theories of distributive justice, there is no general account of their role within such theories. This has allowed an ongoing lack of clarity and misunderstanding around threshold views in distributive justice. In this thesis, I develop an account of the conceptual structure of such views. Such an account helps understand and characterize threshold views, can subsume what may seem to be different debates about such views under one conceptual header, and can be (...) used to further examine and develop patterns of justice that draw on thresholds. In light of this account, I propose a novel characterization of sufficientarianism which sheds new light on the distinctiveness of sufficientarianism as a distributive principle and on the common objections to sufficientarianism. Moreover, I examine and defend limitarianism, which is the view that people should not have more than a certain amount of wealth. In particular, I argue in favour of limitarianism as a midlevel principle for guiding institutional design and individual actions and, furthermore, as a specification of what a just allocation of wealth requires under epistemic constraints. (shrink)

Most philosophical accounts of human rights accept that all persons have human rights. Typically, ‘personhood’ is understood as unitary and binary. It is unitary because there is generally supposed to be a single threshold property required for personhood. It is binary because it is all-or-nothing: you are either a person or you are not. A difficulty with binary views is that there will typically be subjects, like children and those with dementia, who do not meet the threshold, and so who (...) are not persons with human rights, on these accounts. It is consequently unclear how we ought to treat these subjects. This is the problem of marginal cases. I argue that we cannot resolve the problem of marginal cases if we accept a unitary, binary view of personhood. Instead, I develop a new non-binary personhood account of human rights, and defend two main claims. First, there are many, scalar properties, the having of which are conducive to personhood. Second, different subjects have different human rights depending on which of these properties they have, and what threats apply to them. On my view, and contra most existing accounts, most marginal cases have some degree of personhood and are entitled to some human rights. (shrink)

Cele mai mari instituții medicale și diverși eticieni pledează pentru o abordare utilitaristă în perioadele de crize de sănătate publică, pentru a maximiza beneficiile pentru societate, în conflict direct cu viziunea noastră obișnuită (kantiană) privind respectul față de persoane ca indivizi. O problemă centrală a utilitarismului este că nu există nicio modalitate clară de a evalua alegerile morale, inclusiv în deciziile medicale. În general, în medicină se respectă etica medicală kantiană. Dar în pandemie, când resursele sunt sărace, trebuie făcute alegeri (...) profunde, de viață și moarte. În aceste situații principiile utilitarismului oferă cel mai bun răspuns, cu trecerea de la un model de gândire centrat pe pacient la un model de gândire centrat pe societate. DOI: 10.13140/RG.2.2.28443.69929. (shrink)