Abstract

Una din gravurile Lambsprinck – Cerb și Licornă în pădure (De lapide philosophico figurae et emblemata, 1625) – prezintă întâlnirea alegorică dintre cerb și licornă ca simboluri alchimice ale sufletului și ale spiritului. Aceste simboluri se descoperă nu doar ca arhetipuri revelatoare pentru psihanaliza jungiană, ci și ca perspective esențiale și complementare de abordare fenomenologică a suferindului: psihoterapeutică și spirituală. Asemeni lui Iov care e scufundat cu sens în suferință și răzbire, și bolnavului îi trebuie asociat un sens al suferinței care, deși e de neînțeles de cele mai multe ori, rămâne – prin Hristos – pe o cale de mântuire comună celorlalți credincioși ce obligă nu doar la acceptare și îngăduință, ci mai ales la sprijin și dăruire de sine.