t. 1. Domarksistskai︠a︡ teorii︠a︡ poznanii︠a︡ --t. 2. Sot︠s︡ialʹno-kulturnai︠a︡ priroda poznanii︠a︡.

In 1990, Bas C. van Fraassen defined the modal interpretation of quantum mechanics as a consideration of it as „a pure theory of the possible, with testable, empirical implications for what actually happens”. This is a narrow, traditional understanding of modality, as possibility (usually denoted in logic by the C.I. Lewis's symbol Î) and necessity >>, defined by means of Î. In modern logic, however, modality is understood in a much wider sense as any intensional functor (i.e. nonextensional functor: determined (...) not only by the truth value of a sentence). In his recent publication (1997) the author made an attempt to apply this wider understand-ing of modality to certain interpretation of classical and quantum physics. In the present text, these problems are discussed against the background of a brief review of the logical approach to quantum mechanics in the recent seven decades. In this discussion, the new concepts of sub-modality and super-modality of many orders are used. (shrink)

In the paper it is shown that for the existence of the virtual particles - in Quine's sense of existence - is responsible a part H'(t) of the hamiltonian of the mutual interaction among real particles. The author tries to prove that the application of Quine's definition of existence to the justification of the existence of virtual particles, cannot be accepted by the physicists. For that reason they seek another justification for the existence of virtual particles - with the help (...) of the specific (strictly: false) interpretation of the Heisenberg time-energy uncertainity principle. (shrink)

This paper puts forward the problem of singularity – one of the most important issues in contemporary cosmology. Firstly, the history of “singularity” concept and basis of Penrose’s and Hawking’s theorem of singularity are discussed. Secondly, the problem of singularity is presented as a genesis of search of quantum theories of the beginning of the Universe, in which the concept of singularity is not present. One sophisticated concept of Hartle and Hawking is presented, in particular the authors’ methodology is described. (...) The paper shows many possible philosophical problems which are connected with quantum cosmology. (shrink)

The author presents his own conception of semantic analyticity accounted for from a thoroughly empiricist perspective on (descriptive) meaning. This conception includes the following theses. Meanings as entities constituted in social interactions should be investigated empirically by sociolinguistic methods. Each meaning is determined by a cluster of platitudes, i.e. sentences held as true or known in a given form by all (or almost all) competent language users. Each such sentence can be equivalently expressed in a form of conditional inference, or (...) just possess this form. All these inferences are held, by competent language users, as connected to others, thus building a global semantic space. A sentence is accepted as meaningful only if it is inferentially connected to other sentences so that together they, at least hypothetically, relate to some determinate experiences. Hence all meaningful sentences are a posteriori true. Analyticity/syntheticity of proposition is relative to a degree and scope of being accepted or known in a given form of sentence expressing it. Evidently analyticity/syntheticity is a psycho-social matter. Sufficient degree of analyticity is called 'platitudiness'. Analytic/synthetic distinction comes in degrees, is not strict, and a sentence's being analytic/synthetic may change over time. There are many cases in which we cannot determine whether a sentence is more analytic than synthetic, or conversely. (shrink)

The aim of the paper is to present the theory of reflexive truth conditions with particular reference to the literalist account of communicative competence it offers. Like contextualist conceptions, the theory allows for the phenomenon of linguistic underdeterminacy. Unlike most popular accounts of communicative competence, however, it takes the phenomenon to be a property of the semantic, rather than the cognitive correlate of an utterance; it is claimed, namely, that the semantic correlate of an utterance is to be identified with (...) the state of affairs the utterance signifies, whereas its cognitive correlate is best understood as the conventionally determined, token-reflexive description of the signified state. The paper consists of four parts. In the first section the author offers a few terminological conventions. The second section provides a synthetic presentation of the dominant view on the nature and causes of linguistic underdeterminacy. In the third section, following Manuel García-Carpintero, John Perry and Kepa Korta, the author develops his own version of the reflexive truth conditions theory and points out that the resulting conception offers an original account of linguistic underdeterminacy. The paper ends with general conclusions regarding the nature of linguistic underdetermination and the structure of the literalism/contextualism debate. (shrink)

There are at least three distinct arguments about the nature of truth. The first two are, respectively, between correspondence theories and epistemic theories and between inflationism and deflationism. The aim of the paper is to characterise the third dispute whose starting question is whether truth and truth conditions are semantic or pragmatic concepts. In other words, the question is whether it is semantics or pragmatics that provides an adequate account of truth conditions of utterances. There are two competing answers: the (...) conception of literal truth conditions, which takes its origins in H.P. Grice's theory of language, and the conception of context-sensitive truth conditions, which appeals to the phenomena called semantic underdeterminancy. The author claims that the argument between these two conceptions in question cannot be identified with the dispute between literalism and contextualism. Whereas the former focus on the specific problem of truth conditions of utterances, the latter deals with a more general issue called Semantics/Pragmatics Interface. According to the author, these two dilemmas seem to cut across each other. More precisely, the idea of context-sensitive truth conditions can be interpreted either along the literalist's or contextualist's lines. According to the author it contextualism, not literalism, that provides a better, pragmatic account of truth conditions. (shrink)

Cílem této studie je prozkoumat postavení metafory na poli zkoumání významu a následně představit potenciál metafory, a obrazných vyjádření obecně, zastávat pozici kritéria hodnocení teorií významu. Jako výchozí bod si práce bere několik vlivných pojetí metafory, na nichž ukazuje šíři bádání o metafoře a obraznosti a zároveň různorodost možných přístupů k vysvětlení těchto jazykových fenoménů. Dále je věnována pozornost několika sporným bodům opakovaně se objevujícím v různých teoriích metafory. Na základě analýzy těchto sporných bodů jsou předloženy argumenty zpochybňující předpokládanou odlišnost (...) mechanismů konstituování významu u obrazných a doslovných vyjádření. Následkem toho je pak vznesen návrh, zda by metafora, pro své kvalitativní a kvantitativní rysy, nemohla být chápána jako prubířský kámen teorií významu, tj. byla nástrojem k hodnocení těchto teorií, k jejich falsifikování, modifikování či přímo k jejich vytváření.The main aim of this study is to examine the role that metaphor plays in investigation of linguistic meaning and to present the potential of metaphor and figurative language in general to maintain a position of an evaluating criterion for theories of meaning. Several influential theories of metaphor are used as a starting point for this inquiry, to show how vast the field of investigation of metaphors and figurative language might be and how various approaches attempt to explain these language phenomena. I then focus on a number of problematic points repeatedly resurfacing in various theories of metaphor. My analysis of these problems issues in arguments questioning supposed difference between constituting mechanisms of literal and figurative meaning. Having this in place, I propose that, on account of its quantitative and qualitative features, metaphor could be understood as a touchstone of theories of meaning, i.e. the tool for their evaluating, refuting, modifying and even for creating new ones. (shrink)

Autor omawiając koncepcję filozofii Cieszkowskiego wskazuje na różnice w stosunku do jej ujęcia u młodoheglistów. Proces krytyki przeprowadzony przez młodoheglistów nie jest konstruktywny, ponieważ rzeczywista historia stale jest nierozumna, a proces jej krytycznego przezwyciężenia nigdy nie jest zakończony. W ten sposób procesu znoszenia obu negujących się stron nigdy nie daje się zakończyć. Autor sądzi, że także u Cieszkowskiego próba przejścia od filozofii do czynu kończy się klęską, ponieważ pojęcie czynu znajduje się tylko w abstrakcyjnej opozycji w stosunku do teorii (...) i zostaje zdefiniowane jako to, czym właściwie nie jest. Czysta teoria i praktyczny program absolutnego czynu okazują się tylko dwoma momentami struktury refleksyjnej, a nie momentami rzeczywistości. Przezwyciężenie faktycznego oddzielenia teorii od praktyki, myślenia od czynu zostaje dokonane tylko w myśleniu, a nie w rzeczywistości. Autor sądzi, że w filozofii można mówić w sposób sensowny o poprawianiu praktyki, natomiast nigdy o przekładaniu teorii na praktykę. Praktyka bowiem ma swoją własną strukturę, która nie pozwala zastosować do niej zasad teoretycznej wiedzy, nawet w formie jej "uniwersalizacji" jako "nauki praktycznej". (shrink)

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în (...) special filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

Artykuł przedstawia historię sporów i polemik naukowych na temat teorii ewolucji oraz publikacji Karola Darwina, jakie miały miejsce w w Polsce w drugiej połowie XIX wieku.